A venit lumina şi ne-a luat casa.
A venit într-o noapte când nimeni nu mai credea. S-a auzit întâi un vuiet surd, apoi tata a zis e prea multă linişte, să fugim
şi în timp ce fugeam cu lumea în spate, cerul se îngusta cu încă un cerc până când am devenit un singur punct şi oasele noastre
casante şi mate ne-au părăsit şi au mai plutit un timp
în întunericul îngheţat dintre stele.
Apoi tot mama şi-a suflecat mânecile şi a zis ajunge!
şi am văzut-o cum a început să ne strige pe nume, cum ne-a aşezat
unul în spatele celuilalt fără să ne atingă, cum a venit după noi:
haideţi să ne întoarcem acasă
nu am ce să fac
trebuie să vă nasc
că aşa v-a fost vouă scris pe lumea asta.
Lumină şi frig
