Camerele în care locuiesc trec una într-alta colorate
ca nişte vapoare care se înalţă pe vertical
apoi se desprind absente şi încep să respire singure
nişte branhii care plutesc pe cer
se înfăşoară în jurul oraşului, mă urmăresc
şi toate cartierele din viaţa mea ajung
un loc unde am mai fost
nişte solzi curaţi construiţi în carne
dinainte de potopul cel mare