Ea doarme la marginea muntelui unde cerul e alb
şi dacă o strigi pe nume îţi vorbeşte în somn
amorţită între cearşafuri
şi-nfăşurată în gheaţă curgătoare
Ea doarme când plouă şi patul e ud
iar lamelele vegetale ies din parchet,
şi-o ating din cap până în picioare cu degete subţiri
ca pe iubita unui fachir culcată in iarbă
Ea doarme şi nu o să ştiu niciodată dacă
umblând prin ochiuri de apă sunt eu
adormită în somnul altcuiva
sau e doar somnul meu în mişcare
